sau
o istorie a muzicii închinată lui Dumnezeu
Muzica
bizantină numită psaltică este un factor de dialog între om și Dumnezeu, căci psaltul aduce în fața
divinității darul și talentul său prin efortul de a executa cântarea liturgică,
precum și prin osteneala de a păstra duhul rugător. Impactul auditiv pe care îl
are o astfel de muzică asupra ființei umane este unul covărșitor cu rol major
de a conjuga rațiunea muzicologică cu taina credinței în Dumnezeul cel Treimic: Tatăl, Fiul și Duhul
Sfânt.
O astfel
de predispoziție este pusă în viața creștinilor novici sau fervenți de către
membrii Corului Trysaghion. Istoria acestui cor începe în jurul catedrei de
Muzică Bisericească a Seminarului Teologic ,,Sfântul
Gheorghe’’ din Roman, județul Neamț. Era anul 2008, atunci când tânărul
diacon Ionuț Amarinii,
actualmente (n.2017) director al Seminarului sus-numit era trimis la tinerii
învățăcei pentru a le transmite tainele și tehnica executării melosului
bizantin. Tânărul profesor venise în fața seminariștilor cu experiența
necesară, precum și dorința de a transmite cântarea bizantină, luându-l drept
paradigmă și ocrotitor pe Sfântul Roman Melodul. Astfel, cu pași stângaci și
adesea temători, tinerii seminariști au început a se reuni în jurul stranei fie
în laboratorul lor propriu - Paraclisul Seminarului ,,Sfântul Gheorghe’’, fie în jurul stranei Catedralei chiriarhale a
Episcopiei Romanului pentru a aduce laudă și cântare îngerească din inimi
sincere și smerite lui Dumnezeu. Slujbele bisericești au devenit loc de
antrenament epistemologic, precum și modalitatea creșterii lor duhovnicești.
După un
asemenea imbold și experiență muzicală, tinerii s-au reunit de această dată ca
proaspeți studenți în anul 2009 dorind să continue munca dascălului lor. De
această dată, contextul era diferit. În capitala Moldovei, Iașiul celor șapte
coline și casa Sfintei Parascheva,
proiectul a început să prindă contur prin participarea și devotamentul tânărului
student de atunci, Alexandru-Ioan Tecucianu. În jurul său a început să adune iubitorii muzicii bizantine,
iar criteriul fundamental a fost profesionalismul, experiența și pregătirea
muzicală la un nivel academic, căci scopul nu era doar să deservească nevoile
liturgice, ci să actualizeze tradiția muzicii bizantine, adesea uitată în
biblioteci prăfuite. Providențial, corul a fost numit ,,Trysaghion’’. Numele vine de la τρισάγιον (de
trei ori sfânt cu referire explicită la cântarea liturgică din cadrul Sfintei
Liturghii ,,Sfinte Dumnezeule...’’). Sensul
este teologic făcând referire la cântarea serafimică, căci criteriul axiologic
este de a lua ca model îngerii pentru a-I aduce slavă lui Dumnezeu.
Strana capelei Facultății de Teologie Ortodoxă ,,Dumitru Stăniloae’’ din Iași devine
locul unde membrii
Corului Trysaghion urmau să aprofundeze, să înfrumusețeze și să
desăvârșească cântările liturgice ale cultului divin ortodox. De-a lungul timpului, tinerii acestui cor
s-au perfecționat și au ajuns să susțină diferite concerte în țară si în străinătate.
Pe lângă
dimensiunea culturală și artistică, scopul major al Corului Trysaghion este de
a face misiune ortodoxă prin cântare, liturghisire și înnobilare, aduse prin
redescoperirea tradiției muzicale bisericești. Acest lucru este susținut și transmis
de către dirijorul Alexandru-Ioan
Tecucianu care declară deschis că schimbarea naște noi provocări, căci ea
conduce spre adevărata destinație (Împărăția lui Dumnezeu) prin cântare și
rugăciune, iar Corul Trysaghion este supus creșterii și schimbării cu noile
generații de tineri studenți doritori să descopere bogăția și profunzimea
muzicii bisericești, numită cântare psaltică.
Ghionoiu
Vlăduț-Ionuț